Oamenii se plimbă pe sub felinare perechi –
Nu ştiu când, unde şi de ce
Pietonii au uitat să mai umble… singuri.
Dacă-l întrebi pe nea’ Ion taximetristul, cu galbenele lui urechi,
Îţi va bălmăşi aiurea despre nu-ştiu-ce meci, căci…
Singurătatea a primit cartonaş roşu
Şi-n locul ei au intrat… perechi.
Dacă traversăm strada spre tanti Gina florăreasa,
Într-un iz şubred de lalele şi parfum vechi,
Îţi va şopti alene o legendă născută la un ceai de tei, cum că…
Florile cresc numai şi numai în… perechi.
La capăt de Lipscani încă se vând sifoane –
La opt litri primeşti opt caramele cvasimoi –
Şi vin domnişoare, în fuste zgârcite,
Şi numără litrii, doi câte doi…
Secundele semaforului se împart la doi; ochiurile aragazului se împart la doi; emisferele se împart la doi; cromozomii se împart la doi; Coreea se împarte la doi; beatleşii se împart la doi; buzele se împart la doi; noi doi ne împărţim la unu…
De ce anul nu are 13 luni, ci 12?
De ce nu ziua nu are 25 de ore, ci 24?
De ce ora nu are 61 de minute, ci 60?
De ce minutul nu are o eternitate?…
Omul e o unitate morfofuntională pară;
Lumea asta funcţionează îndoit;
Infinitul, infinitul e un număr par, cu două bucle, pare şi ele.
text, foto: felicia
Ma fascineaza blogul acesta…de fiecare data citesc captivata si astespt o „continuare”…good job