crezul muntelui…


noaptea in cort
si am iesit dezbracati pe trotuare
si focul de sus in uitare
ardeam noi cu el
ardeam pe rugul cerului tradare.
si in surdina
un ecou pierdut de mandolina
iar nebunul soare mijit
din ciudatul vis ne`a trezit.
tu erai descult de cuvinte
si ne`ai legat de sfinte
icoane prinse la ceruri.
in nemiscate ametite
sarutarile goale de minte
s`au rasturnat prin noi,
betia cruda din amandoi
ne`a facut sa tremuram
sa cugetam:
dimineata muntelui e trista,
e inchisa –
invinsa de pacate…
ca sanul meu care ma doare.
iubirea ta ma cearta
si`apoi ma iarta.
iubite… priveste creasta…
ce minune, ce arta…

text: cristina
foto: felicia

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s