a fi… trecut


nu te cunosc.
nu ma cunosti; nu ti`am cerut-
iubirea.
in gandul tau mi`astern cu greu –
privirea.
sa stai pe tample
sa ne innecam intr`un ulcior cu apa
fericirea.
nu te mai cred,
nu ti`am cerut credinta innoptata
sa imi dai.
un vis din amintire
s`astupe gandul meu de nemurire.
trecut`am in absenta
dar a fi prezenta nu e pacat.
si suferinta mi se`asterne
pe sub pleope
raman in mine
cuvintele infernurilor sparte.
tu, ca un demon ai incercat
sa`nseli pe nestiut-
menirea;
si ai ranit in lumea noastra
absurd, clipirea.
ochii ni se`agata
tacuti, fara speranta
de ceruri.
in golurile tale
amorul meu ranit tot moare…
dispare.

Anunțuri

Un răspuns la „a fi… trecut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s