sincere…

Daca as fi crezut ca pot sa uit as fi uitat oare vreodata? Sau daca as fi crezut ca exista iubire as fi putut oare sa iubesc? Si daca am iubit? Si daca am uitat? Sau daca am uitat ca sa iubesc din nou? Nu stiu daca e golul din mine sau golul din tine cel care ma cheama inapoi… inapoi la ce eram cand ne-am cunoscut, la cuvintele acelea atat de simple care nu au durut niciodata. Nu stiu sa recunosc iubirea printre toate sentimentele pe care le-ai adunat in mine…
nu pot sa imi dau seama care din versiunile din mintea mea este cea adevarata: cea in care te uit sau cea in care te iubesc? Ambele dor… durerea mea se naste din totata fericirea noastra. Si daca nu as fi uitat ca noi doi nu am avut doar fericire atunci poate s-ar fi sters si durerea.
E greu sa ma lupt cu noi, cei din trecut. Cu amintirea noastra. E inca mai puternica decat tot ceea ce sunt eu acum. Si sunt atat de multe lucruri incat imi e greu sa ma conving ca eu, cea eu, sunt acolo undeva.
E nefiresc si ilogic sa incerc sa gasesc fericire in locurile in care patrunde doar absenta ta. Si absenta ta a patruns adanc in mine. Din mine fericire nu se emana. Si daca degajez o iubire, o cat se poate de cat de cat iubire, absurda si incoerenta este pentru ca nu te am pe tine. Pentru ca lipsa de iubire ma sufoca, ma distruge, si daca focul din mine piere atunci pier eu, cu tot ce eu am insemnat vreodata.
Este oare in mine inca o iubire absenta? Cea pe care o reneg si o inaltur si o urasc?
Daca iti urasc iubirea atunci de ce te mai iubesc pe tine? Si daca imi urasc iubirea de ce te-as lasa sa ma mai iubesti vreodata?
Atat exist. Atat sunt. Parca nu as fi niciodata simpla, dar simplitatea insami mi se naste din iubire. Si daca trebuie sa iubesc simplu ca sa te iubesc pe tine, atunci as face-o. Si daca trebuie sa doara absenta ta, atunci sa doara pana la moarte. Pana la oase m-as zbate pentru un gol pe care l-ai lasat in mine. Si pana la ceruri as curge ca sa te iubesc ca un om simplu.

text: cristina
foto: felicia

Anunțuri

half lit souls…

– ma dor falangele…
– de la ce iubito?
– de la pian… am cantat toata noaptea.
– ce?
– iubirea…
– eu nu te-am auzit.
– eram pe camp
– si luna?
– era cu mine…
– si eu?
– erai in mine…
– nu eram. m-ai uitat acasa, in pat.
– am luat cateva versuri cu mine. iti spun: erai acolo!
– si ce spuneau versurile?
– ca ma iubesti…
– si te iubesc?
– eu te iubesc!
– atat stii? atunci pleaca…
– unde sa plec?
– departe.
– raman pe piele..
– te voi sterge cu o alta piele.
– raman in suflet…
– ti-l dau tie. ia-l
– o sa il ucid…
– fii blanda doar.
– raman cu tine.
– de ce?
– fiindca ma iubesti…

– te-am iubit.
– acum 5 minute?
– acum o viata.
– ma minti…
– iubito… e doar un vis. ai plecat pana la urma.
– dar m-am intors. m-am intors pentru ca ma iubeai.
– nu te-ai intors. nu te-am mai iubit.
– si atunci? de ce sunt aici?
– pentru ca tu inca…
– eu inca… te iubesc.

text: cristina
foto: felicia

epilogue…

Amurg de ploaie peste stele
Cobori in inundatul meu
Sufoca-mi glasul de durere
Lasandu-ma sa tac mereu.

Lumina ta ce straluceste
Se zbate-n interiorul meu.
Esti prea departe ca sa-mi pese
Dar te iubesc tot mai mereu.

Te joci cu lumea de afara
Te nasti din mine muritor
Din ochii mortii sa rasara –
Iubirea ta de tradator.

Te rupi de amintirea noastra
De toata eu ce te-am iubit
Minunea ce ne-a fost mireasa
In goluri ni s-a ofilit.

Raneste-ma sa te ranesc
Si pleaca ca sa pot pleca;
Desi in gand te mai iubesc
Si-acum te rog: nu ma uita.

text: cristina
foto: felicia

in restless dreams…

Am o mie de fete; o mie de iubiri mi-ai dat
Am o mie de ganduri in care ascuns te-am pastrat.

Am si nu am – aminintirea ta de noroi
Am o dorinta – de-a te-ntoarce-napoi.

Clipe si clipe rasar impreuna
In urma ta, dulce, iubite se-aduna.

Ma pierd si ma-ntorc la iubirile tale
Pe toate le-as da dar toate-s letale.

Pe cine sa las sa moara cu ele?
mi-e sufletul greu de-a lor mangaiere.

Am o speranta; sau doar o aveam
Acum am pierdut-o – nu pot s-o mai am.

Aveam amagire – frumoasa era
Aceasta iubire ce mult ma durea.

Aceasta pedeapsa as fi luat-o-napoi
Ma doare trecutul si ochii`mi sunt goi.

Tot sufletu`i greu si tot sufletul doare
Cand trupul meu plange si trupul meu moare.

De ce nu se sterge aceea pata din mine
Peste care-ai turnat doar dulce venine?

De ce sa tresar sub pielea ta toata
Cand nu te mai am si iubirea ti-e moarta?

As vrea ca sa moara si-n mine iubirea
Sa pot a gasi pe drum fericirea.

Dar gandul ma-nseala: fericirea-i iubire
Si atunci ma intreb: fericire ti-e tie?

mi-e dorul absenta sub luna pierduta
cand norii se-astern si in mine se muta.

Iar nu te mai vad de atata durere
Si lacrima cade si lacrima piere.

Si cand totul ne piere in noaptea cea cruda
Al meu suflet intreaba de ce tot mai lupta?

text: cristina
foto: felicia

jar of hearts…

Deschide`mi sufletu cu cheia Sol
Portativul iubirii noastre s`a scris.
Raman in amintirea zorilor
Notele noastre`n dichis.

Muzica boemilor s`a stins,
Chitarile`n flacari vor arde;
De gura ta un dor m`a cuprins –
Haide`n ecoul lumii desarte.

Deschide`mi aripa cu cheia Sol
Zborul sa ne fie mantuire;
Versurile noastre sa cada in gol –
Golul lor sa ne fie fericire.

text: cristina
foto: felicia

darkling delusion


Te uiti in sus si in jos si peste tot e ploaie. E ploaie in sufletul meu, in chiar sufletul meu care fumega, in chiar interiorul meu de plastic. Curge si ploaie prin tine, tu acel cu ochii de cioburi, tu acel cu buze de ata. In stanga ta vezi cladire uscata, mai are putin si cade peste noi. Dar noua nu ne pasa, e cladirea sufletelor noastre, nu`i asa? Si prin mansarda ei noi stim ca ploua cu clopote, se scurg peretii nelinistiti pe sub ceruri. Si canta un flaut, o voce vegheaza apusul cum cade pe pleoape. aseaza`te langa mine iubite, pe trotuarul rece de sticla, aseaza`te in mine, fa`te comod, bibelou de portelan, sa ne ploua cuvintele toate. Vor cadea absentele noastre, vom lasa de platit chiria postasului, iar tu si cu mine ne vom inneca de la ploaie.
Priveste`i iubite cum trec speriati, de tunetul si fulgerul lui Dumnezeu. Tu strange`ma si nu ma lasa sa plec dupa ei. Ramai langa mine, ramai pe sub pleoape nedesteptat de zgomotul trist al orasului. Priveste iubite la oameni, caci oameni au fost mai demult, asculta tacerea lor dezolanta, la pasii lor grei cum se pierd pe astfalt. Si vezi cafeneaua de`acolo din colt? Se misca si ea de la vant, de la ploaie. In ea se asund gurile lor anoste, picioarele lor premergatoare, fricile lor.
Tu esti fiinta, iubite? Noi suntem oameni, ca ei? Noi ne ascundem de El? Sau eu sunt tu… si tu esti eu? Si daca ar fi asa crezi ca s`ar opri ploaia? Cand din doi ne`am face unul si dintr`un popor ne`am transforma in cateva blocuri inalte din piatra. Si de acolo nu ar mai fi nevoie sa ne duca la cimitir… caci deja ne vom fi ingropat singuri in morminte-birouri.
Plange durerea Lui, durerea noastra ce s`a strans la ceruri. As vrea sa pot vedea apa cum se roteste acolo sus, cum se zbate la pieptul Lui. ”
„tu o simti… ”
„eu sunt oarba fara de ochi, fara sa te fi cunoscut vreodata, strain nebun ce ai ramas fara de mila. Vino sa ma acopar cu tine. Tu vino, sa arzi in trupul meu, in golul meu de apa. Sa te iubesc pe strada, sa ne priveasca ochii lor de tematori, sa strige in ei dorintele si neputinta, sa sfasie din ei.
Musca din mine iubite, Adam al meu, in raiul in care Dumnezeu ne`a trimis sa pacatuim.”
„in raiul demonilor… ”
„sa iti ploua pe aripa, sa imi ploua pe san, pe credinta… . Vom raci amandoi, vom muri tu si eu. lasa`mi trupul gol sa se framante, sa te cheme. Si lasa timpul in pace. Ploaia asta e singurul noastru timp care conteaza. ”
„de ce felinarele se aprind numai noaptea? Ploua cu noapte… a inundat stelele”
„straine… tu ai fost mirajul fericirii mele. Ma apasa greu pe cord privirea ta. Amorul tau nedezgropat ma seaca…”

„domnisoara… priveste la ceas. ti`am promis o ora de ploaie.” cuvintele Lui calme trec pe sub balcoane.

„de ce felinarele s`au aprins? Drumul tau trebuia sa rataceasca in mine, straine. Drum bun…
vom raci amandoi. Vom muri, eu… si cu ploaia. ”

text: cristina
foto: felicia

heartbreak station…

am urcat in tramvai
si un zgomot sec ma trezeste la viata
tu pari adancit, gol, fara speranta.

te-as trezi…
ti-as spune ca am inceput sa mergem
si ca noi trecem pe langa cuvinte
cum tramvaiul trece pe langa oameni.

te-as fi trezit cu o noapte inainte
cand adormisei singur, linistit;
desi pe trupul tau batea un vant strengar
si tu erai racit…

stau in tramvai pe scaun, in fata ta
nu te cunosc, nu esti acela
din mintea mea.

nu te mai stiu…
poate am dobandit o alta masca
care nu vrea sub niciun chip
sa te cunoasca.

te-as fi iubit
chiar si in somnul tau.
te-as fi minit… ca sa nu-ti fie greu.

te-as mai trezi o data –
sa vezi minciuna mea…
dar s-a oprit tramvaiul in statie.
tu pleci. de-acum te voi uita.

text: cristina
foto: feli