unde toate incep si toate se termina…

Nu m-am gandit niciodata ca locul asta ma poate goli atat de mult. Cum au putut oare, ma intreb, sa ma sece si devoreze usor pe dinauntru atatea suflete care m-au inconjurat, muzica chitarilor, apa, apa – atata apa. Poate e doar o iluzie ce nu merita sa se nasca chiar acum. Poate absenta ta a fost cea care m-a macinat, cea care a durut cel mai mult in mine. Dar nu regret locul asta, chiar si fara tine. Nu regret pielea mea arsa de prea mult soare sau gustul sarat pe care mi-l aduce marea.
Sulina a fost locul meu pe pamant in care am crezut ca ma pot pierde definitiv de tine. Insa, chiar si aici, m-au urmarit amintirile tale toate. Si fara tine, Dunarea pare doar o apa care curge trist. Oraselul asta uitat de lume pare un capat al trairilor mele. Dar tu te-ai nascut aici, in sufletul meu, cu ceva timp in urma. Si mi-as fi putut sa si mori aici, acum, zilele astea. Sa ma lasi doar cu un gust sec care sa imi aduca aminte ca te-am iubit odata. Dar tu refuzi sa pleci, esti facut sa ramai inca in mine. Si nu pot sa te vad strain pe cat mi-ai devenit. Poate, peste un an, ma voi intoarce fara iubirea asta atat de gresita si in acelasi timp atat de fireasca pentru sufletul meu.
Daca toata fericirea si prietenia pe care le-am trait zilele astea nu au reusit sa umple inca goluri din mine inseamna ca tu dori mai mult decat as fi crezut vreodata. Si lucrul care ma distruge cel mai rau este ca as fi dat totul pe lumea asta, ca una, doar una din amintirile noastre sa reinvie. Sa te stiu, cat infinitul clipei mi te-ar putea aduce, langa trupul meu. Dar e greseala cea mai cruda a lumii ca tu sa te intorci.
Daca te lasi descoperit sa ma acoperi cu minciunile tale – atat de tragic si trist si depravat este interiorul meu.
Sulina se va stinge in prea curand ca o torta care a ars prea mult in mine. As fi vrut sa refuz, sa reneg locul asta pentru ca imi pare nedemn de pustiu fara tine. si ma intreb, draga mare, de ce dupa atata timp nu m-ai invatat cum sa ma curat de pacate. De ce ai reusit, inca o data, ca de fiecare data, sa murdaresti inca ceva din mine. Si desi toata durerea asta imi cere sa te urasc, minele meu striga ca tu nu ai vina pentru greselile noastre. Ca tu esti dintotdeauna, dinainte si vesnic dupa existenta trecatoare a scheletelor miscatoare. Si te iert, mare, caci noptile astea mi-au dezvaluit singuratatea ta. Esti mult prea departe de stele… sunt mult prea departe de el.
Si daca plec, nu o sa te uit niciodata. Cum si el, chiar daca a plecat, ramane inca viu in tot ce sunt eu…

PE FINAL…
Cum pot oare despartirile sa nu doara? Mai ales acum cand trebuie sa renuti la credinta ca sa poti face loc alteia. Cand trenul noastru, al tuturor, a plecat din gara au fost ochii care nu au putut stapanii sa nu curga prin ei suferinta celui mai greu “ramas bun”. Si nu e doar despartirea de mare cea care ne face sa tresarim… dar in urma noastra ramane bucata aceea de prietenie care s-a construit in flacara noptii si a stelelor cazatoare. Nu pot acum sa imi dau seama de dorintele lor, nu pot sa imi dau seama nici chiar de a mea.
Nu e durerea mea insa cea care arde cel mai mult in mine, este a lor, a celor care au trait prea multe acolo, in Sulina unor rasarituri prea pline si dramatice ca sa se poata stinge in orisice coltisor ascuns al mintilor noastre.
Nu e trenul acesta cel care ma rupe de vis… este chiar gandul meu cel care vrea sa se intoarca…
Iar in vagon pluteste un iz de melancolie. Stiu insa ca seara se vor auzi iar chitarile cantand cu dor si pasiune. Si mai stiu ca intotdeauna ne vom intoarce in locurile care au durut cel mai mult, in locurile cele mai frumoase ale sufletelor noastre, in Sulina…

text: cristina
foto: felicia

Anunțuri

cand… si totusi

Cand geana ta pe pleoapa mea
Cand buza-ti mi se pare grea
Cand nu existi si totusi esti
De trupul meu cand te strivesti.

De dorul tau ma strang la piept
Si dorul imi ramane-inert.
Cand tu imi pleci si totusi vii
A mea iubire-n vis murii.

Cand ma agat de nemurire
De prea pierduta mea iubire
Cand te intorci la trupul meu
Dar esti departe tot mereu.

cand te iubesc si te urasc
dar toata mi te daruiesc
cand esti departe si aproape
de ce ramai tacut in soapte?

De ce nu neg al meu prezent
Cand ce iubesc e-un accident?
As vrea ca-n mine sa omor
Acest nebun, tragic amor

text: cristina
foto: felicia