cand… si totusi

Cand geana ta pe pleoapa mea
Cand buza-ti mi se pare grea
Cand nu existi si totusi esti
De trupul meu cand te strivesti.

De dorul tau ma strang la piept
Si dorul imi ramane-inert.
Cand tu imi pleci si totusi vii
A mea iubire-n vis murii.

Cand ma agat de nemurire
De prea pierduta mea iubire
Cand te intorci la trupul meu
Dar esti departe tot mereu.

cand te iubesc si te urasc
dar toata mi te daruiesc
cand esti departe si aproape
de ce ramai tacut in soapte?

De ce nu neg al meu prezent
Cand ce iubesc e-un accident?
As vrea ca-n mine sa omor
Acest nebun, tragic amor

text: cristina
foto: felicia

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s