pierim inca de la-nceputuri…

te-am intalnit sub florii de cires,
sub dulcea poezie
ca mai apoi in parul meu sa tesi
parfum de nebunie.

te-am regasit apoi de-atatea ori
in infinite soapte
cat ti-am iubit cei ochi greoi
ca sa ii pierd in moarte.

te-am ascultat cantand piezis
o seara de amoruri;
ca-n urma mea sa nu existi
pierzandu-te in doruri.

te-am renegat tarziu in viata –
deja nu mai erai
cobor din valsul meu de ceata
iar tu ramai in rai.

te mai ascund si-acum vreodata
in gandul amintirii.
ma-nchid in visul meu de moarta
lasandu-te pieririi.

text: cristina

foto: felicia

cufundati in intrebari…


De m-as intoarce iarasi in trecut
Sa strang in brate sarutarea ta
Vei frange pieptul meu pe necuvant
Stergand in praf din nou iubirea mea?

De mi-as intoarce gandul inapoi
Sa te cunosc din nou cum te stiam
Vom rataci vreodata doar noi doi
Prin ploile pe care atata le iubeam?

De ti-ai aduce-aminte ce-mi spuneai
Ca vrei sa pleci oriunde-n asta lume
Si peste-un veac din nou de ma gaseai
Sa recladim in noi iubirea fara nume.

As fi cladit cu tine doar noroaie
Atat imi pare-acuma c-a ramas
Sa ma intorc? De ce? – nu se mai poate
Dar visul crud din mine ramane inca treaz.

text: cristina;
foto: felicia;