prima zi de Noiembrie…

E prima zi de Noiembrie

si Te iubesc.

 

Mi-au iesit coastele inafara

cautandu-te de dorul meu;

Mi-au plans falangele pe coarde

o romanta anonima,

dar Tu nu m-ai auzit.

Iar acum, ca a venit Noiembrie

am asezat dulceata in borcan –

pe sufletul meu,

iar pe Tine te-am inchis in pivnita.

 

Zburataceste pribeag glasul tau,

dar imi pare un vant de toamna

care e la inceput de sfarsituri.

 

Mi-am adus aminte de Tine

cand imi sopteai rusinos, ca un copil,

de netrebnicia ta.

Ce departe de Noiembrie imi pari…

atat de scaldat in timp, fara culoare.

Se ridica ceata si o negura coplesitoare

mult prea devreme

pentru ce-am fost noi.

 

 

Inca dor cuvintele nerostite.

Noiembrie nu ma salveaza de Tine,

e-atat de rece…

iar solitudinea toamnei e dezolanta,

ma face sa ma cutremur fara Tine.

 

fara Tine, fara Tine… fara Noi…

 

de ce fericirile par triste si ingandurate

cand nu ti-am pastrat decat un sarut

pe frunte?

Te risipeste vantul ca pe un poem

demult apus.

Si ce-mi ramai?

 

e ultimul ceas din prima zi de Noiembrie

si totusi, n-am incetat sa Te iubesc…

 

text: cristina

foto: feli