atat de absurd…

Sunt cateva ganduri supte pe buzele tale

ca doua bezele…

Sunt cateva riduri pe spatele nostru

de la atatea amintiri.

Coloana ta mi-aduce aminte de o calatorie

in largul marii

pentru ca ti-au picurat nisip coastele

si ti-au iesit scoici prin pori…

Ochii tai curg neincetat spre abisuri

ca o ploaie in luna lui mai.

Tu imi esti o necuvantata imbratisare

ce se piteste dupa un san,

iar acolo, langa clavicula proeminenta

inca arde nesarutarea ta.

Tu si eu vom nemuri impreuna

de-acum spre totdeauna…

spre continuturi goale ale viitorului

pe care le vom implini cu surasuri.

Ne vom acoperi trupurile cu pacate

dupa ce ne vom dezvalui unul altuia.

Nu e un sfarsit in inceputul nostru

precum nu e cale de mijloc fara tine.

Tragediile noastre nu vor plange…

Sufletele noastre sunt maleabile

se vor metamorfoza in credinte.

Tot ce e iubire e arta…

si te iubesc atat de absurd

incat ma dor iluziile si nebunia mea…

text: cristina

foto: feli

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s