vom spune.

vom spune ganduri fara rost
si amintiri despre ce-am fost
vom spune ca am fost copii,
de ne-am iubit nici nu vom stii.

vom spune ca am fost frumosi,
din cand in cand si pacatosi,
ca am zambit, c-am lacrimat
ca ne-am intors si am plecat.

vom spune despre ale noastre vise –
parea-ne-vor atat de triste.
vom spune doar ca n-am uitat
ca timpul nu ne-a vindecat.

dar astazi spunem bun ramas
din tot ce-am fost ce-am mai ramas?

Anunțuri

goluri.

Goluri de noi, aproape triste

de doruri stinse

ce ratacesc din amintire

din inca-mi ultima iubire.

 

Din inca-mi ultimul sarut

incerc, dar nu pot ca sa uit

cuvintele mangaietoare

ce-au fost si sunt amagitoare.

 

Ce-a fost cu noi nici nu mai stiu;

se poate sa fii fost tarziu

cand am plecat, cand ne-am intors.

ce-imbratisari fara de rost!

 

Dar golul tau inca ma umple

si-ai fost si-mi esti atat de multe.

 

 

roze; pana maine

roze prafuite, ofilite
gusturi reci, seci
amintirile noastre se inghesuie –
sa moara.

piele surda de voci fara cuvinte
de vise impanzita..
in trupuri ne unim
de-acum si pentru niciodata..

aselenizare pe-un san
hapsan
preludiu, noi doi, orgasm
si-un te iubesc in infinutul
de azi.

de azi
de azi
de azi

pana maine…

de ma urasti, de te iubesc

Image

De ma urasti, nu ma uri prea tare

de nu ma vrei, mai vrea-ma-ma putin

pan`ce amorul meu, definitivul, moare

sa-l parasesc pe tine clandestin…

de ma iubesti, iubeste-ma in taina

de te strecori, strecoara-mi-te-n gand

acolo e cenusa noastra de-altatdata

si iti promit c-am sa adorm uitand…

de tot te vreau, mai fa ca sa ma doara

de te iubesc, acuza-mi tu amorul

pana ce timpul departe totul cara

si-ai sa-mi ramai amar si trsit ca dorul.

foto: feli

text: cristina

miroase-a iarna…

miroase-a iarna…

a iarna si a goluri

a tine si a noi

caci te-am pierdut de-atatea,

de-atatea mii de ori…

 

miroase a iarna

si-a ferestre goale

si a trecuturi triste

de iubiri golane.

 

miroase a tristete,

si-a veacuri albe, grele

a timp fara tandrete.

De dor neimperechat.

 

Miroase-a trupuri calde

de noi in amintire

si-a vise-nzapezite

de multe ce-am uitat…

 

ne dor atat de multe

mirosuri de departe

si iarna amageste

si iarna ne desparte…

 

text: cristina

foto: feli

 

atat de absurd…

Sunt cateva ganduri supte pe buzele tale

ca doua bezele…

Sunt cateva riduri pe spatele nostru

de la atatea amintiri.

Coloana ta mi-aduce aminte de o calatorie

in largul marii

pentru ca ti-au picurat nisip coastele

si ti-au iesit scoici prin pori…

Ochii tai curg neincetat spre abisuri

ca o ploaie in luna lui mai.

Tu imi esti o necuvantata imbratisare

ce se piteste dupa un san,

iar acolo, langa clavicula proeminenta

inca arde nesarutarea ta.

Tu si eu vom nemuri impreuna

de-acum spre totdeauna…

spre continuturi goale ale viitorului

pe care le vom implini cu surasuri.

Ne vom acoperi trupurile cu pacate

dupa ce ne vom dezvalui unul altuia.

Nu e un sfarsit in inceputul nostru

precum nu e cale de mijloc fara tine.

Tragediile noastre nu vor plange…

Sufletele noastre sunt maleabile

se vor metamorfoza in credinte.

Tot ce e iubire e arta…

si te iubesc atat de absurd

incat ma dor iluziile si nebunia mea…

text: cristina

foto: feli

 

prima zi de Noiembrie…

E prima zi de Noiembrie

si Te iubesc.

 

Mi-au iesit coastele inafara

cautandu-te de dorul meu;

Mi-au plans falangele pe coarde

o romanta anonima,

dar Tu nu m-ai auzit.

Iar acum, ca a venit Noiembrie

am asezat dulceata in borcan –

pe sufletul meu,

iar pe Tine te-am inchis in pivnita.

 

Zburataceste pribeag glasul tau,

dar imi pare un vant de toamna

care e la inceput de sfarsituri.

 

Mi-am adus aminte de Tine

cand imi sopteai rusinos, ca un copil,

de netrebnicia ta.

Ce departe de Noiembrie imi pari…

atat de scaldat in timp, fara culoare.

Se ridica ceata si o negura coplesitoare

mult prea devreme

pentru ce-am fost noi.

 

 

Inca dor cuvintele nerostite.

Noiembrie nu ma salveaza de Tine,

e-atat de rece…

iar solitudinea toamnei e dezolanta,

ma face sa ma cutremur fara Tine.

 

fara Tine, fara Tine… fara Noi…

 

de ce fericirile par triste si ingandurate

cand nu ti-am pastrat decat un sarut

pe frunte?

Te risipeste vantul ca pe un poem

demult apus.

Si ce-mi ramai?

 

e ultimul ceas din prima zi de Noiembrie

si totusi, n-am incetat sa Te iubesc…

 

text: cristina

foto: feli