a fi… trecut


nu te cunosc.
nu ma cunosti; nu ti`am cerut-
iubirea.
in gandul tau mi`astern cu greu –
privirea.
sa stai pe tample
sa ne innecam intr`un ulcior cu apa
fericirea.
nu te mai cred,
nu ti`am cerut credinta innoptata
sa imi dai.
un vis din amintire
s`astupe gandul meu de nemurire.
trecut`am in absenta
dar a fi prezenta nu e pacat.
si suferinta mi se`asterne
pe sub pleope
raman in mine
cuvintele infernurilor sparte.
tu, ca un demon ai incercat
sa`nseli pe nestiut-
menirea;
si ai ranit in lumea noastra
absurd, clipirea.
ochii ni se`agata
tacuti, fara speranta
de ceruri.
in golurile tale
amorul meu ranit tot moare…
dispare.

Un răspuns la „a fi… trecut

Lasă un răspuns către IVAN Anulează răspunsul