epilogue…

Amurg de ploaie peste stele
Cobori in inundatul meu
Sufoca-mi glasul de durere
Lasandu-ma sa tac mereu.

Lumina ta ce straluceste
Se zbate-n interiorul meu.
Esti prea departe ca sa-mi pese
Dar te iubesc tot mai mereu.

Te joci cu lumea de afara
Te nasti din mine muritor
Din ochii mortii sa rasara –
Iubirea ta de tradator.

Te rupi de amintirea noastra
De toata eu ce te-am iubit
Minunea ce ne-a fost mireasa
In goluri ni s-a ofilit.

Raneste-ma sa te ranesc
Si pleaca ca sa pot pleca;
Desi in gand te mai iubesc
Si-acum te rog: nu ma uita.

text: cristina
foto: felicia

Un răspuns la „epilogue…

  1. De la „Amurg de ploaie peste stele” pana la „Si-acum te rog: nu ma uita.” Mie mi-a placut totul…totul a fost perfect la fel si gandurile tale care ma lasa cu inima pustiita si inghetata de dorul de a mai trai acel sentiment ascuns…de a iubi…foarte frumos

Lasă un comentariu